Iniţial internetul a constat din pagini statice, care erau actualizate doar ocazional de către deţinătorii lor.
Ulterior au fost realizate şi sisteme de gestiunea automată a informaţiilor dintr-un site Web, numite Content Management Systems. Acestea puteau construi pe loc – în mod dinamic, la cerere – versiunea cea mai nouă posibil a paginii web, şi anume prin consultarea unei bănci de date (sigur că şi aceasta trebuia actualizată permanent, dar asta se facea pe căi tradiţionale, nelegate direct de WWW). Dar şi această tehnică împarte oamenii în “creatori” de pagini Web şi “consumatori” mai mult sau mai puţin pasivi ai acestor pagini/informaţii/documente.
Cam din anul 2005 încoace însă, unii specialişti afirmă că Internetul oferă din ce în ce mai des o nouă calitate, idee care a fost susţinută şi de mediile de mase, şi anume prin folosirea deasă a noilor termeni, specifici pentru Web 2.0:
- Stocarea datelor utilizatorilor, care avea loc în primul rând pe calculatorul local, urmând să fie publicate în Web abia ulterior, se face acuma în primul rând direct în Web, de exemplu pentru fotografiile private ş.a. Programele locale accesează din ce în ce mai des aplicaţiile Web, deoarece se pleacă de la ipoteza unei legături permanente cu Web-ul. Unele motoare de căutare Web sunt în stare să acceseze şi datele locale ale utilizatorului.
- Diferenţele între aplicaţiile locale şi cele Web se atenuează. Multe programe se actualizează singure, luând legătura cu situl autorului lor în mod automat, uneori chiar pe ascuns. Rolul browserului devine din ce în ce mai important, deoarece cu ajutorul lui pot fi implementate azi aplicaţii Web extrem de complexe (vezi Dynamic HTML). Practic vorbind, browserul devine cel mai important program al utilizatorului.
- Rolurile de “creator” şi “consumator” de pagini Web încep să se încalece, deoarece “consumatorii” de până acum încep să contribuie activ la crearea de noi conţinuturi, cum se întâmplă de exemplu cu aşa-numitele blog-uri. Mulţi utilizatori îşi mută şi transformă sfera lor privată de la echipamentul local la Web, în acest fel făcând-o publică.
- Mashup este tendinţa de a accesa simultan şi a cupla unele cu altele mai multe servicii Web, de la ofertanţi diverşi, rezultatul însă apărând ca fiind “dintr-o bucată”, fără întreruperi sau alte dezavantaje.
- Noile aplicaţii bazate pe Web duc la efectul că utilizatorii, chiar şi atunci când nu sunt foarte versaţi tehnic, participă direct la răspândirea prin Web a informaţiilor şi opiniilor.Toate aceste faţete recente ale Web-ului sunt ocazional desemnate drept “software social”.
